Bulimia – boală sau efect?

Timp estimat de citire:

4 minute, 41 secunde

Bulimie – factori declanșatori

Bulimia este declanșată de stări afective disforice, stres, foamea intensă putând urma și unor restricții de dietă, ori unor sentimente în legătură cu greutatea, conformația corpului sau mâncarea. Acest tip de a mânca reduce starea de anxietate, însă apare starea depresivă și dispare autocritica. Cercetătorii spun că bulimia este asociată în mare parte cu sentimente legate de greutate. De îndată ce bulimicul mănâncă și își satisface plăcerea de a mânca, apare sentimentul de vinovăție. Atunci elimină din stomac tot ce a mâncat prin vărsături, crezând  astfel că slăbește.

Bulimie – manifestări clinice

Elementul esențial în bulimie îl constituie mâncatul compulsiv și metodele compensatorii inadecvate de a preveni creșterea în greutate. Pentru a pune un diagnostic de bulimie, aceste manifestări trebuie să apară în medie de 2 ori pe săptămână, timp de cel puțin 3 luni. Mâncatul compulsiv reprezintă ingerarea într-o anumită perioadă de timp a unei cantități de mâncare mult mai mare decât cea pe care ar mânca-o cei mai mulți dintre oameni în condiții asemănătoare. Tipul de alimente consumate diferă însă. Include dulciuri și alimente bogate caloric. Bulimicul își ascunde problemele; episodul este neplanificat și alimentele sunt consumate în mod rapid, până apare senzația de sațietate dureroasă. Un alt element esențial în bulimie este apariția de comportamentelor compensatorii pentru a nu crește în greutate – cea mai des întâlnită este provocarea de vărsături; mai există și utilizarea de diuretice și laxative, folosite în același scop.

Bulimia implică tulburări afective și somatice

Simptomele depresive care apar în cadrul bulimiei duc la scăderea stimei de sine și apoi la tulburări afective (”Părinții mă iubesc doar dacă sunt slabă, ca un manechin de podium”); apar chiar și tulburări de personalitate. De regulă, perturbarea afectivă precede apariția bulimiei; cresc simptomele anxioase, apare frica de a ieși în societate; uneori apare abuzul de substanțe (stimulente, alcool). Toate aceste tulburări se corelează și cu apariția problemelor somatice – se distrug dinții (datorită conținutului acid al vomei), glandele salivare cresc în dimensiune, apare dilacerarea  esofagului, apar rupturi gastrice, aritmii cardiace. La femei, ciclul menstrual devine neregulat sau chiar apare amenoreea. Există două tipuri de bulimie: de tip purgare -autoprovocare de vărsături, abuz de laxative, diuretice sau clisme; și de tip nonpurgare – utilizează comportamente compensatorii post-alimentar sau exercițiile fizice excesiv.

Bulimie – pașii spre vindecare

Acest tip de tulburare de alimentație se poate trata prin psihoterapie. Bulimicul trebuie să realizeze că are o problemă, că nu se poate controla în față mâncării. În terapie se accentuează  acceptarea de sine, conștientizarea propriului corp.

Importanța în eficiența terapiei este atitudinea familiei față de cel cu probleme – dacă mediul este unul sever și bulimicul se simte prins, nu poate controla practic mediul și încearcă să-și controleze propriul corp. Fiecare are nevoie să aibă propria identitate și să nu fie influențat de cei din jur. Dacă oglinda lui sunt ochii celorlalți și modul în care ei îl percep, atunci riscă să ajungă să-și dezechilibreze organismul.

Este important atât în cazul bulimiei, cât și al anorexiei, ca bolnavul să se simtă iubit. Și cu ajutorul celor care îl iubesc să reușească să-și învingă temerile. Pentru a-și conștientiza problema, este necesar un program în care bulimicul să știe cât mănâncă, orele la care mănâncă, ce anume îl face să mănânce mai mult și să intervină acolo unde el poate.

Ajutorul specializat, o condiție necesară

În tratamentul pentru bulimie, un rol important îl au și antidepresivele prescrise de psihiatru, în combinație cu psihoterapia. Acestea au rolul de a acționa asupra unor simptome psihologice și de a descrește ciclul de a ingera/voma.

În terapia cognitiv-comportamentală, terapeutul și pacientul lucrează împreună pentru a identifica tiparele convingerilor iraționale și gândurilor ilogice, asociate cu imaginea corporală, greutatea, mâncarea și perfecționismul. Există aici o concentrare pe componentele comportamentale ale bolii, cum ar fi a ingera mâncarea, a voma, a ține o dietă și a face exerciții fizice.

Reabilitarea nutritională și consilierea ajută adesea pacienții să-și mențină greutatea și să stabilizeze tiparul lor alimentar. Depinzând de nivelul cultural, de interese și de așteptările asupra tratamentului, dieteticianul cade “la învoială” privind imaginea  corporală, educația despre nutriție, riscurile referitoare la tulburările alimentare, preocupările față de greutate și fricile iraționale legate de aceste probleme.

Tulburările alimentare au cauze multiple, psihologia privind aceste tulburări ca pe un proces interactiv în care sunt incluși factori genetici și biologici, factori psihologici, factori culturali și familiali.

Tulburările de alimentație sunt complexe și adesea au manifestări violente și cronice, care necesită tratamente diferite, în diferite stagii ale bolii.