Zahăr de cocos

Zahărul de cocos este promovat ca o alternativă mai sănătoasă pentru zahărul alb, care în ultimul timp a devenit unul din cele mai blamate alimente din cauza conținutului ridicat de calorii și a indicelui glicemic crescut. Cu toate acestea, în privința numărului de calorii nu există diferențe majore între zahăr alb și zahăr de cocos, acesta din urmă fiind la fel de dăunător siluetei dacă este consumat în exces.

Concret, 100 de grame de zahăr de cocos conțin puțin peste 370 de calorii, în timp ce o cantitate similară de zahăr alb obținut din sfeclă de zahăr conține 387 de calorii. Diferențele nu sunt foarte mari nici în privința macronutrienților, atât zahărul de cocos, cât și zahărul alb datorându-și numărul de calorii carbohidraților. Dacă zahărul alb conține în proporție de 99,9% carbohidrați simpli, zahărul de cocos conține 92-95 de grame de astfel de macronutrienți la suta de grame, cărora li se mai adaugă aproximativ un gram de proteine.

Zahărul de cocos poate fi considerat însă oarecum superior celui alb, întrucât conține și câțiva nutrienți esențiali din categoria mineralelor. Este vorba de potasiu, sodiu, fier, zinc și calciu, însă aceste minerale sunt prezente în doze foarte mici, așa că ar trebui să consumi cantități importante de zahăr de cocos pentru a putea vorbi de un beneficiu pentru sănătate. Chiar și în acest caz, beneficiile ar fi anulate de numărul mare de calorii și creșterea glicemiei, care ar avea un impact negativ mult mai puternic.

De asemenea, în zahărul de cocos au mai fost găsite urme de antioxidanți care, în cantități mai mari, ar conferi acestui aliment un beneficiu constând în reducerea stresului oxidativ și a riscului de boli cronice asociat cu acesta. La fel ca în cazul mineralelor, ar fi necesară o cantitate considerabilă de zahăr de cocos pentru a-i pune în valoare efectul antioxidant, ceea ce face substanțele respective să fie irelevante în acest context.

Cel mai important beneficiu ce poate fi asociat cu zahărul de cocos se datorează conținutului de inulină, care este o fibră solubilă specifică multor plante, printre care se numără și cocotierul. Inulina se dizolvă în tractul digestiv și formează o soluție de consistența unui gel, care se depune pe interiorul intestinelor, hrănind bacteriile probiotice care descompun alimentele în procesul de digestie. Totodată, pelicula gelatinoasă încetinește absorbția elementelor nutritive din intestinul subțire inclusiv a carbohidraților simpli din zahărul de cocos. Prin urmare consumul de zahăr de cocos ar putea să nu cauzeze o creștere la fel de bruscă a glicemiei la fel ca în cazul zahărului alb, întrucât carbohidrații simpli, care eliberează rapid o cantitate mare de glucoză, sunt absorbiți mai lent. De asemenea, stratul gelatinos poate înlesni alunecarea bolului fecal prin intestine, prevenind constipația, însă din nou apare problema cantității de fibre solubile, care în cazul de față este la fel de redusă.

Zahărul de cocos nu se obține din fructele cocotierului, așa cum mulți sunt tentați să creadă, ci din seva acestui arbore, mai exact din seva care hrănește florile. Primul pas constă în recoltarea sevei, iar în acest scop se face o tăietură la baza mugurilor, lăsând apoi lichidul să se scurgă într-un recipient. Apoi, seva astfel colectată se lasă pur și simplu la uscat iar după evaporarea componentei lichide rămân cristalele de zahăr de cocos, care se mărunțesc pentru a obține un produs mai fin. Pentru a grăbi procesul, seva poate fi combinată cu apă și pusă la fiert până când lichidul se evaporă și rămân cristalele.

În concluzie, zahărul de cocos poate fi folosit pe post de îndulcitor, însă trebuie consumat cu moderație, întrucât are un conținut mare de calorii și poate cauza variații bruște ale glicemiei din cauza carbohidraților simpli din structura sa.

Calorii zahăr de cocos

Alți îndulcitori cunoscuți  și caloriile pe care le conțin

• Zahăr alb (387 calorii/100 grame)
• Stevia (0 calorii/100 grame)
• Miere (325 calorii/100 grame)
• Sirop de arțar (261 calorii/100 grame)
• Sirop de porumb (286calorii/100 grame)