Urasc aspiratorul. Eu pe el si el pe mine. Si totusi, in fiecare week-end, avem intalnire. E modul meu de a face sport, acele zece minute zilnice. Aspiratorul e bun...cand nu e rau!
11.02.2014
Timp estimat de citire:
3 minute, 4 secundeO zi superba de sambata… Soare, pasarele, viata! Ma gandeam deja, cu placere, la meciul de fotbal din aceasta seara, la micii care trebuiau rontaiti cu mustar si berea rece care ma astepta dupa. Barbatii traiesc ca barbatii. Meciuri, pariuri, smecherie, haos, libertate! Visul frumos este spulberat de strigarea nevestei, adresata mie:
– Baietica, facem curat si mergem la cumparaturi, e frigiderul gol! Fara alte planuri… si sa nu aud comentarii!
– Dar, iubita mea…
– Nici un “dar”, iar “iubita” ta, tocmai ti-a spus ce vrea de la tine!
– Bine, dar ne miscam repede, azi e meci si merg la stadion, cu baietii! Zi-mi ce am de facut, iubita!
– Incepe cu aspiratorul! Pe urma stergi praful, cumparaturi si… mai vedem pe parcurs!
– Dar ultima parte a zilei imi apartine! m-am impus autoritar.
Am zis sa daruiesc cateva ore din zi treburilor gospodaresti, pentru libertatea de a-mi petrece restul zilei cu prietenii. Nu ma impiedic eu de probleme rezolvabile! Daca ma misc repede, nu dureaza mult! Ma gandeam ca un tip tanar foloseste aspiratorul doar ca sa-si lase semne pe gat, sa se laude apoi la amici ca a avut parte de amor nebun, in seara trecuta. In schimb, un barbat matur se lasa de “facaturi copilaresti” si foloseste electrocasnicul sa-si intareasca muschii. Deci, sport cu aspiratorul si voi iesi pe strada cu muschii umflati bine. Miscarea e simpla, fatai o teava inainte-inapoi si, cam atat. Se intaresc bicepsii, abdominalii, fesierii iar mai tarziu, ca ai stat aplecat, te doare spatele.
Asa am patit si eu, o glumeata criza de lumbago m-a rapus, de parca as fi fost impuscat de aproape. Tradus in limbajul muritorului de rand, cand te pricopsesti cu lumbago, la orice miscare, te doare spatele de capiezi. N-am crezut niciodata ca aspiratorul poate face atat rau?! Ori nu mi-am facut eu incalzirea cum trebuie pentru ”sportul” asta. M-am asezat intins pe canapea, pentru tot restul zilei, ca o mumie expusa la muzeu. Doar cand imi miscam ochii nu ma durea nimic, in rest, era jale! Este drept ca am scapat de treburile gospodaresti care urmau, curatenie si cumparaturi, dar pretul platit era imens: meciul, micii, prietenii, s-au dus ca un fum! Am incercat sa privesc partea plina a paharului. Televizorul meu are diagonala mare si da reluarea fazelor de joc! Insa la goluri si fazele fierbinti am stat cuminte…
Au, spatele! Au, muschii! Au, eu!
Dumitru Angelescu
Data publicarii: 11.02.2014
Etichete:
28.02.2014