Cum ne dăm seama că un vin este de calitate

Timp estimat de citire:

6 minute, 19 secunde

Mesele romantice, cele festive, dar și cele în care, pur și simplu, vrem să ne desfătăm simțurile, sunt întotdeauna însoțite de vin. De alegerea lui depinde în bună măsură atmosfera care se creează, ce energii și emoții se descătușează. Tocmai de aceea e atât de important să nu dăm greș în această privință.

Piața vinului din România e plină de surprize, unele plăcute, altele nu prea. Avem vinuri care au făcut salturi calitative uimitoare, dar și multe produse de o calitate îndoielnică, pe care le găsim adesea, cumva pe picior de egalitate, pe aceleași rafturi în marile magazine. Cum facem diferența? Care sunt reperele pe care trebuie să le avem în vedere atunci când selectăm un vin? Adina Vulcan, marketing manager Aurelia Vișinescu Wines, ne ajută să ne lămurim.

Ce criterii trebuie să îndeplinească un vin pentru a fi considerat bun?

Ca să ne bucurăm de un vin, acesta trebuie să îndeplinească câteva condiții: să aibă miros, gust și postgust. Adică să aibă arome plăcute când îl mirosim, să aibă gustul pe care îl „promite” în miros și să îl simțim cât mai mult după ce l-am gustat/băut. De asemenea, este important ca vinul să fie echilibrat din punct de vedere al acidității (atenție, aciditatea nu este echivalentă cu efervescența), al alcoolului, al taninurilor, în cazul vinurilor roșii și al corpolenței.

Un vin bun are o culoare specifică tipului de vin (alb, rose, roșu), în concordanță cu soiul – unele soiuri de struguri sunt mai intense în culoare decât altele și cu vârsta lui. Vinurile învechite își schimbă proprietățile, inclusiv intensitatea culorii. Al doilea aspect la care trebuie să fim atenți este intensitatea aromelor atunci când îl mirosim. Unele soiuri sunt mai aromate decât altele – de exemplu Sauvignon Blanc sau Tămăioasa Românească, care sunt două soiuri de struguri albi generoși în arome.

După ce mirosim vinul, îl gustăm. Suntem atenți la intensitatea gustului, dacă este echilibrat și complex. Cu cât este mai lung finalul vinului după ce l-am gustat, cu atât el este de apreciat mai mult.

Așadar, ca să numim un vin de calitate, el trebuie să fie destul de intens, echilibrat, complex și persistent.

Dar cel mai important: ca să fie bun, un vin trebuie să ne placă! Cel mai bun vin este cel care e pe gustul nostru și se potrivește mâncării pe care o servim, stării de spirit sau ocaziei. Sau pur și simplu gustului personal.

Cât de relevant e prețul. Reprezintă o garanție că vinul e bun?

Este o întrebare la care se răspunde destul de greu fără a dezbate pe larg o mulțime de aspecte. Prețul vinului trebuie să reflecte calitatea lui și de aceea ne așteptăm să plătim mai puțin pe vinuri tinere, prietenoase, mai puțin „complicate”, ușor de înțeles și potrivite pentru a fi băute fără mâncăruri complicate sau ocazii speciale.

Când vine vorba de vinurile complexe, cu potențial de învechire, de calitate superioară, este important să înțelegem că acestea ne cer să scoatem mai mulți bani din portofel pentru că vom avea în pahar o experiență complexă și în spatele acelui vin sunt o mulțime de eforturi de producție, de la parcela de vie de unde vine și producția redusă de struguri, până la vinificație, învechire în butoi și în sticle etc.

Dar bineînțeles că, așa cum se întâmplă cu multe alte produse, uneori plătim și brandul. Sunt crame faimoase care vând producția de vin la licitații sau chiar înainte de recoltă! Asta se întâmplă pentru că acele chateau-uri și-au căpătat și confirmat notorietatea în timp.

Cum putem verifica dacă nu-i contrafăcut? Ce metode putem folosi?

Cred că la noi s-a perpetuat această poveste despre „vinul care nu a văzut struguri” sau alte „legende” de acest tip. Nu cred că există pe piața românească vinuri contrafăcute. Poate vinuri de calitate mai slabă, dar vinuri făcute din altceva decât struguri nu cred și sper că nu există. Ca să ne asigurăm că un vin este bun și nu este degradat, trebuie să ne placă cum miroase, să ne placă gustul și să nu ne lase un postgust neplăcut după ce îl bem.

Ce înseamnă un vin degradat?

Sunt câteva defecte ale vinurilor care se pot întâmpla din diferite motive – de exemplu vinul poate să oxideze dacă a avut contact cu aerul prin dop și capișon sau dacă nu a fost depozitat așa cum trebuie, vinul își pierde din strălucire, iar culoarea se modifică. Dacă lăsăm o felie de măr în contact cu aerul, va oxida. Același lucru se poate întâmpla și cu vinul nostru. Dopul de plută poate să fie o problemă uneori, pentru că pluta este naturală și își schimbă proprietățile și atunci avem ceea ce noi numim „defect de dop”.

Pe scurt, dacă vinul are un miros neplăcut (de carton ud, de fructe stricate, de pivniță neaerisită, oțet etc – mirosuri neașteptate într-un vin), atunci este un semn că vinul are un defect, fie că el este cauzat de oxidare, de defectul de dop (de plută), de bacterie, de expunere la lumină sau temperaturi înalte sau alți factori care dăunează proprietăților vinului.

Despre  depunerile care rămân uneori în pahar ce ne puteți spune? Reprezintă și acestea un defect?

Este important de specificat că unele vinuri pot avea depuneri, niște cristale pe care le vedem în pahar după ce turnăm vinul. NU este un semn de calitate slabă a vinului și nici un defect! Aceste cristale sunt depuneri de tartrați, complet inofensive vinului. Este semn că vinul cel mai probabil nu a fost stabilizat tartrit, adică nu s-a intervenit asupra lui foarte mult, astfel încât să avem în pahar un vin cât mai aproape de starea lui rustică, naturală. Stabilizarea tartrică implică răcirea vinului din vasul în care este stocat la o temperatură de -5 C pentru o anumită perioadă. Mulți producători de vin de calitate evită acest proces și de cele mai multe ori vom găsi pe etichetă o mențiune de tipul „NU A FOST STABILIZAT ȘI POATE PREZENTA DEPUNERI”. 

Vinul vechi este un veritabil deliciu pentru pasionați. Ce sfat aveți pentru un necunoscător care se întâlnește pentru prima dată cu un astfel de vin?

În primul rând, să NU agite sub nicio formă o sticlă de vin vechi. Când manipulăm o sticlă de vin vechi, ținând cont că în mod ideal aceasta a fost depozitată cum trebuie, orizontal, la temperatura de maxim 16 C și este posibil ca vinul să aibă depuneri, trebuie să fim cât mai gentili cu sticla! Vinul este un organism viu, trăiește, se transformă, când vinul a fost învechit în sticlă, este nevoie să îl tratăm cu grijă și multă atenție. Un astfel de vin trebuie decantat câteva ore, în funcție de tipul de vin și cât timp a stat în sticla respectivă.