Hipocalcemia si obiceiurile alimentare

Timp estimat de citire:

4 minute, 30 secunde

Orice ameteala, orice stare de astenie, orice lesin se atribuie, in majoritatea cazurilor, hipocalcemiei, desi poate fi vorba de alta afectiune. Acesta este motivul pentru care multe femei recurg la suplimentarea aportului de calciu, fara a avea dovada necesitatii acestuia, adica analiza de sânge cu o valoare a calciului seric sub 9 mg/dl si a calciului ionic sub 4 mg/dl, care are fidelitate mai mare si a carui scadere are manifestari clinice.

Hipocalcemia este cauzata de afectiuni paratiroidiene, utilizarea unor diuretice, malabsorbtia si utilizarea prelungita de laxative,  alcoolism, hipocalcemie familiala, deficit de vitamina D etc. Hipocalcemia poate fi asimptomatica, dar poate fi exprimata prin crampe musculare, cresterea excitabilitatii neuromusculare, amorteli sau furnicaturi, palpitatii, senzatie de sufocare sau de nod in gat, lesin.

 
1000 mg de calciu pe zi

Nivelul calciului seric, in lipsa unui aport insuficient sau ca urmare a eliminarii excesive, este mentinut constant prin mobilizarea calciului din oase. De aceea, este foarte important ca organismul sa beneficieze de cele 1000 mg calciu zilnice pentru adulti, iar pentru adolescenti, femei gravide, femei la menopauza si vârstnici peste 65 ani pâna la 1500 mg, din alimente sau din suplimente nutritive. Trebuie mentionat ca organismul, pentru absorbtia calciului are nevoie de vitamina D, care se gaseste in alimente, mai ales peste, dar poate fi suplimentata sau poate fi produsa de organism. Se recomanda expunerea la soare, ce stimuleaza producerea de vitamina D la nivelul pielii, sub actiunea razelor ultraviolete, fiind suficienta expunerea fetei si a mâinilor timp de o jumatate de ora zilnic.

Absenta vitaminei D este urmata de scaderea absorbtiei calciului, ceea ce la sugari si copii are ca si consecinta rahitismul, iar la adulti dupa o perioada mai indelungata de lipsa de calciu apar osteoporoza si osteomalacia.

Surse de calciu
Laptele si produsele lactate
Cea mai importanta sursa de calciu o constituie laptele si produsele lactate. Datorita compozitiei laptelui, calciul este usor asimilat de organism, pentru ca vitamina D, acidul citric si raportul dintre fosfor si calciu ii cresc biodisponibilitatea. O cana de lapte de 250 ml contine in jur de 300 mg calciu.
Lactatele acide, de tipul sana, iaurt, chefir, lapte batut, datorita continutului de acid lactic, au o mare cantitate de calciu cu cea mai buna biodisponibilitate. Aceasta face ca lactatele acide sa constituie sursa de calciu ce poate fi cel mai usor asimilata de organism si in proportia cea mai mare, iar un iaurt mic de 125 ml contine peste 200 mg calciu.
Brânzeturile contin si mai mult calciu. Cantitatea poate fi de 8-12 ori mai mare decât cea din lapte, la acelasi gramaj, putând ajunge la 1000-1200 mg/100g.
Pentru persoanele care nu consuma lactate sau pentru cele care prezinta intoleranta la lactoza, tofu, brânza de soia, poate inlocui laptele ca principala sursa de calciu.

Pestele cu oase
    O sursa buna de calciu o constituie pestele cu oase, cum ar fi sardinele sau somonul. Conservele de peste contin si scheletul acestuia, care elibereaza calciu accesibil tubului digestiv uman in urma tratamentului termic prelungit, dar si a prezentei mediului acid. Sardinele furnizeaza cam 400 mg calciu/100g, iar continutul mare de vitamina D le creste importanta ca sursa de calciu. Trebuie adaugat ca in afara de aportul de calciu si vitamina D, acestea constituie o importanta sursa de acizi Omega-3 si Omega-6.

Fructele si legumele
    Legumele cu frunze verzi constituie o sursa de calciu, dar, desi continutul de calciu este mare, acesta nu are o buna biodisponibilitate, astfel ca doar o mica parte din el este utilizat de catre organism. Astfel, spanacul, stevia, loboda, varza, desi contin suficient calciu, din cauza prezentei acidului oxalic, o buna parte din calciu formeaza oxalat insolubil de calciu, care nu este asimilat. Similar, broccoli, al carui continut de calciu este de 160 mg, are o absorbtie in jur de 20%, ceea ce nu il recomanda printre sursele cele mai bune de calciu.
    Fructele suculente contin o anumita cantitate de calciu, la fel si smochinele, mai ales cele uscate. Dar biodisponibilitatea calciului din fructe este similara cu a celui din legumele verzi, din cauza prezentei acidului oxalic si a taninurilor de calciu.
    Dintre fructele oleaginoase, semintele de susan contin calciu, care poate fi utilizat de organism, dar si nucile si alunele.
 
Cresterea utilizarii digestive a calciului si scaderea eliminarii acestuia se pot realiza evitând anumite obiceiuri alimentare si tinând cont ca:
– dietele bogate in proteine cresc eliminarea renala a calciului;
– acidul oxalic din cacao, legume, fructe scade absorbtia calciului, prin formare de saruri insolubile;
– fibrele alimentare si pectinele in exces cresc eliminarile de calciu;
– acidul fitic din pericarpul cerealelor formeaza cu calciul din lapte complexe putin solubile, ceea ce scade cantitatea de calciu absorbita;
– consumul excesiv de sare creste eliminarea renala a calciului;
– consumul de alcool scade absorbtia intestinala a calciului si activarea vitaminei D;
– consumul de bauturi acidulate scade absorbtia calciului;
– consumul de cafeina scade moderat absorbtia si creste eliminarea calciului o perioada scurta de timp;
– utilizarea de diuretice si laxative in curele de slabire creste eliminarea calciului;
– lipsa de exercitii fizice scade utilizarea calciului si produce o diminuare a masei osoase si musculare.

Dr. Lacramioara Brinduse