Oamenii de știință au transformat structura coronavirusului în muzică

Timp estimat de citire:

2 minute, 9 secunde

Cel mai probabil ai văzut în această perioadă zeci de imagini cu SARS-CoV-2, virusul responsabil de actuala pandemie, care a provocat în doar câteva luni peste un milion de îmbolnăviri și zeci de mii de decese la nivel global. Mințile luminate din lumea întreagă își concentrează acum toate eforturile pentru dezvoltarea unui tratament împotriva acestui virus, care ne-a dat tuturor viețile peste cap.

O pistă de-a dreptul inedită în cautarea unei soluții medicale a propus o echipă de cercetătorii de la prestigiosul Institut de Tehnologie din Massachusetts, SUA. Aceștia au venit cu ideea de a „traduce” în muzică structura virusului pentru a-l auzi. Deși la prima vedere poate părea o ciudățenie, abodarea nu-i lipsită de temei științific și este cât se poate de serioasă.

Melodia noului coronavirus

Nimic nu e la întâmplare. Fiecare sunet auzit – clinchet de clopoței, zvâncniri de strune sau acorduri de flaut – toate reprezintă aspecte diferite ale proteinei S (spike) specifice SARS-CoV-2. Această proteină se află pe suprafața virusului și, având o formă de țepușă, îl ajută să se atașeze de celulele gazdă, pe care apoi le infectează. Ca toate proteinele, și aceasta este compusă din combinații de aminoacizi. Folosind o nouă tehnică numită sonificare, oamenii de știință au atribuit fiecărui aminoacid o notă unică pe o scară sonoră, transformând întreaga proteină într-o partitură muzicală preliminară.

Click pentru a asculta melodia. 

În realitate, acești aminoacizi nu sunt statici, ei tind să se curbeze sau să se întindă, ceea ce face mai dificilă transpunerea lor sonoră. Cercetătorii au încercat să surprindă aceste caracteristici, modificând durata și volumul notelor. Ei au atribuit sune distincte inclusiv vibrațiilor moleculare datorate căldurii!

De ce e nevoie de așa ceva

Cu siguranță te întrebi la ce bun toate acestea? Cu ce poate ajuta setarea virusului pe muzică? Ei bine, ar putea facilitata descoperirea unor „breșe” la nivelul acestor proteine S, de care anticorpii sau medicamentele s-ar putea agăța. Cum? Pur și simplu căutând secvențe muzicale specifice care corespund acestor locuri. Aceasta, spun cercetătorii, este mai rapidă și mai intuitivă decât metodele convenționale utilizate pentru studierea proteinelor, cum ar fi modelarea moleculară. În opinia lor, comparând secvența muzicală a proteinei S la o bază de date mare de alte proteine ​​sonificate, s-ar putea indentifica la un moment un care să se lipească de aceasta, împiedicând astfel virusul să infecteze o celulă.

Sursa: www.sciencemag.org